DESPRE NOI

CINE SUNTEM, CE VREM şi DE CE…

CINE SUNTEM. În sensul strict al iniţiativei acestui proiect cultural, suntem câţiva: subsemnatul şi “colaboratorii” din caseta tehnică. În sensul mai larg, al apartenenţei la o comunitate spirituală care desfide apologia deznădejdii, credem că e vorba de un popor. Există încă un popor român din care nu ne e ruşine să afirmăm că facem parte. De aceea colegiul redacţional este alcătuit dintr-o echipă de profesionişti atemporali, prin urmare prezenţi (MIHAI EMINESCU, Carmen Sylva, I.L.Caragiale, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Pamfil Şeicaru, Cezar Ivănescu, Dan Mihăescu). Contemporaneitatea lor nu mai trebuie demonstrată, a făcut-o deja istoria. Suntem, aşadar, o echipă mare şi actuală, din care fac parte atât cei care întâmplător nu mai sunt, cât şi cei trăitori care au apucat să fie, precum şi cei care îşi caută corect matca identităţii prin cultură.

CE VREM. Nu ne propunem să aducem ceva nou sub aspectul originalităţii propriu-zise a textelor. Originalitatea nu poate fi inventată. Ea există sau nu există. Nu ne-am propus nici să alergăm după ştiri “exclusive”, pentru a intra în cine-ştie-ce competiţie cu alte publicaţii sau instituţii media. Nu vom “fetişiza” deci, în niciun chip această perspectivă caducă şi fără… perspectivă.

Vom prelua, fără să avem sentimentul vreunei culpabilităţi, informaţii aflate în circulaţie, care servesc unei idei majore sau care repun în discuţie clişee anacronice ori stereotipii păguboase. Vom încerca să reaşezăm informaţia într-o ordine corectă şi morală, atât cât ne permit puterile, conştiinţa şi pregătirea.

Avem îndoieli mari, căci numai proştii nu se îndoiesc, dar aceste îndoieli se referă la şansa de a reuşi, nu la justificarea morală a demersului, care este major şi smerit în acelaşi timp: încercăm, nu să ridicăm catedrale, ci să plivim buruienile din grădini şi cimitire.

Vrem să arătăm că realitatea românească profundă – aceea a preocupărilor, aşteptărilor şi deşteptărilor – este cu totul alta decât ceea ce ni se prezintă în ziare şi la televizor. Aceea este o realitate de nişă, periferică chiar, în niciun caz definitorie. Definitoriu este sistemul de valori care a generat tot ce avem mai bun în cultură.

Vrem să arătăm că acest sistem de valori, corect abordat şi dimensionat, are şi target, şi audienţă.
Vrem să creăm o platformă de vizibilitate publică tuturor celor care au ceva important şi coerent de rostit în urgisita cultură română.
Vrem, în ultimă instanţă, să susţinem demnitatea de a fi român, în locul ruşinii de a fi român, prin toate argumentele corecte ce ne stau la îndemână. Pentru că nu e sănătos să te simţi vinovat de faptele ruşinoase ale unora, aşa cum nu e corect să te baţi în piept cu performanţele altora. Dar felul în care ne raportăm la acestea, sensul şi scopul cu care lăudăm sau condamnăm, ne aşază pe fiecare în vecinătatea care ni se cuvine.

MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

 

MIRON MANEGA

– Curriculum profesional –

Dumitru Manea (născut pe 27.06.1956, la Craiova) este poet, scriitor și publicist, specializat în analiza pieței de artă din România.Pseudonimul cu care este cunoscut este MIRON MANEGA, adoptat încă de la primele srieri publicate (1980, „SĂPTĂMÂNA”) şi consacrat în 1985, la Cenaclul literar „Numele Poetului” (condus de Cezar Ivănescu), din care a făcut parte. În privința publicisticii, Miron Manega a scris și publicat peste 2.000 de articole, dintre care 130 în JURNALUL NAȚIONAL, 350 în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ şi peste 50 în FINANŢIŞTII. Cele din S.F şi F. sunt studii de marketing cultural, care abordează domeniul din perspectiva produsului cultural, încercând să identifice ce se întâmplă în interiorul fenomenului specific, pornind de la dinamica cifrelor. Peste 400 dintre acestea sunt dedicate exclusiv pieței de artă din România, concludente în acest sens fiind articole precum: „Cota de piaţă a artiştilor plastici români: SPERANŢA”, „Casele de licitaţie – interfaţa artei ca marketing”, „Turismul sexual a legalizat impresariatul artistic”, „Bucureşti, capitala mobilierului stradal de bazar”, „Preţul şi cota sau lungul drum al artei către piaţă”, „Balcicul scoate bani dintr-o nostalgie culturală”, „Revelaţie în lumea artei: Ottilia Oteteleşanu, o mare pictoriţă a României” „Vitraliile – arta de a prelucra lumina”, „Căsătorie din interes: gazetărie şi caricatură”, „Piaţă pentru arta unui veac subevaluat”, „Un fenomen parizian – Piaţa de Purici”, „Fascinanta revenire a unui artist plastic de talie mondială: Adrian Costea” (SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ), “Falsuri pentru fraieri”, “Neosclavagism pe piaţa de artă”, “De la la ”, “Critica de artă şi vitrina cu vechituri”, “Statul vs piaţa de arta: viol cu perversiuni”, “Profesiune de credinţă: amatorul profesionist”, “Promovare, propovăduire, propagandă…”, “În aşteptarea prostului-gust reciclat”, “Paradigma olteanului care pierde trenul”, “Nu suntem secui, suntem celţi!”, “Credincioşi si farisei”, “Semnătura post-mortem a Miliţei Petraşcu”, “Capra, varza şi lupul”, „, o avangardă românească a pieţei de artă”, “Un Hieronymus Bosch diafan şi tandru”, “Despre nechezol şi Rolex”, “Despre snobism şi kitsch, aproape cu înţelegere”, “Comerţ cu umbra operei”, “Sam Havadtoy, un mare artist de divizia B”, “Despre mainstream şi arta modificată genetic”, “Între nud şi car cu boi” (FINANŢIŞTII) etc.
Între anii 1980-1990, Miron Manega a fost colaborator al mai multor reviste literare („Luceafărul”, „Amfiteatru”, „S.L.A.S.T.”, „Steaua”) unde a publicat exclusiv poezie.

Începând din 1990 și până în 2000 a activat ca redactor, reporter sau fotoreporter la publicațiile: „Anul 2000”, „Nostradamus”, „Tinerama”, „Timișoara”, „Baricada”, „Phoenix”, „Kalende”, „Atitudinea”, „Linia intâi”. În aceeași perioadă a deținut, succesiv, următoarele funcții: șef de departament la postul de radio „FUN-Radio”; realizator de emisiune la “Radio-Nova”; șef de departament la cotidienele „Evenimentul zilei” și „Național”; redactor șef adjunct al saptamânalului „Super Magazin”; redactor șef adjunct al publicației „69 – Revista fenomenelor paranormale”; redactor șef al revistei „Super VIP” (săptămânal). Începând din 1995, a fost inițiator, realizator și director editorial al următoarelor publicații: „Inimă sălbatică” (săptămânal), „Liceenii” (săptămânal), „HMM 69” (apariție lunară), „Cutezătorii Magazin” (apariție bilunară), „Revanșa – Revistă de cultură a celor uitați” (apariție lunară), „Clubul temerarilor” (apariție lunară), „Nopți albe” (apariție lunară), „Oameni singuri” (apariție lunară), „Esmeralda” (săptămânal), „Clubul liceenilor” (săptămânal). A fost, de asemenea, realizator și director editorial al publicațiilor: „Înger sălbatic – Revista serialelor” (bilunar), „Clanul liceenilor” (bilunar) si „Cinerama” (bilunar).

Între 2000-2005 a deținut funcția de redactor șef adj. al cotidianului „NAŢIONAL”, între 2005-2011 a fost publicist comentator la săptămânalul de business „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ” și la cotidianul „JURNALUL NATIONAL”, iar din decembrie 2011 este editorialist la FINANŢIŞTII, unde susţine rubrica „Observator pr piaţa de artă”.
În paralel a realizat, în calitate de redactor șef, respectiv director editorial, publicația bilingvă “ROMÂNIA 100%” (distribuită în Australia, Noua Zeelanda, Noua Guinee, Insulele Solomon, Indonezia, SUA și Canada) și revista lunară de cultura spectacolului “VREAU BILET.ro”. Este, de asemenea, inițiator, autor de concept și coordonator al platformei cuturale CERTITUDINEA (www.certitudinea.ro), al rețelei sociale CERTITUDINEA (http://certitude.ning.com) și al revistei online „MOFTUL ROMÂN”.CĂRȚI PUBLICATE

Cărțile publicate de Miron Manega acoperă zone divergente de informație și creație. Acestea sunt, în ordine cronologică: „Atlanta minut cu minut”, Editura Lion Press (1996) – o relatare tehnică, rece, a Olimpiadei de la Atlanta din 1996, însoțită de o scurtă istorie a Olimpiadelor (coordonator al unei echipe redacționale din care au mai făcut parte Imre Ferencz și Janos Gyarmath); „Salonul refuzaților”, Editura Junimea, Iași – volum de versuri (2008); „DE CE URÂM FEMEILE?”, Editura Ștefan – volum de eseuri, prefațat de scriitorul și criticul de artă Pavel Șușară (2011). A apărut și în două antologii, una de poezie („55 de poeți contemporani” , Editura Arhip Art, Sibiu) și alta de proză („DECLIN”, Editura Arhip Art, Sibiu), ambele în 2010.